joi, 21 februarie 2013
A fi sau a nu mai fi... in Europa League
Astazi e ziua care inseamna "a fi sau a nu mai fi" pentru cele doua reprezentante al fotbalului romanesc si din pacate pentru noi, cu perspective catre negatie. "Pastorul" stelistilor Laurentiu Reghecampf spunea dupa meciul din tur ca este dispus sa riste acum pentru a incerca sa rastoarne rezultatul nefavorabil. Pai nu-ti vine sa urlii ca lupii in pustiuri? De ce trebuie sa ne facem ca gandim numai dupa ce primim o maciuca in crestet? Probabil ca numai asa ne porneste creierul. Nici nu trebuie sa fii mare specialist in domeniu, in orice domeniu, ca sa cugeti ca ai de infruntat un adversar puternic. Ce sanse ai in fata lui?
Pai daca te joci cu el normal asa de parca ai juca cu Avantul Prabusirea ar fi de asteptat sa o iei pe coaja. Probabil ca singura sansa pe care o ai este sa-l impresionezi intr-un fel, sa incerci sa-l prinzi pe picior gresit, adica sa risti. Dar de ce abia dupa ce ai luat-o pe coaja? Ce ai fi pierdut daca riscai de la inceput? Tot aia pe care ai patit-o deja jucand... prudent. Pai intrai si cu Tatu si cu mama lui Tatu si cu Rocha si cu Nikolic si cu tac'su si incercai sa dai lovitura inca de atunci, nu sa ramai acum sa faci pe Stefan cel Mare inainte de razboiul de independenta de la Marasesti, ii tocam, ii strivim, ii ingropam, le dam 5 goluri in primul sfert de ora dupa care ne apucam sa jucam cu ei. Si asta este boala marii majoritati a antrenorilor romani, in general.
Pai imi aduc aminte de marele Piti care anunta de fiecare data cand juca cu vreo echipa mai acatarii ca e pregatit sa-i secere ca batoza intrata in papusoi si te pregateai de meci cu inima palpitanda ca te asteptai la un carnagiu, deja trimiteai telegrame de condoleante federatiilor rivalilor regretand sincer pierderea pe care o vor suferi. Cum incepea meciul aveai deja lacrimi pe la colturile ochilor cum a fost in cazul meciului cu Danemarca. Si ajungeau adversarii sa ne roage sa trecem de mijlocul terenului ca adoarme portarul lor atarnat de plasa, ca li se face mila sa vina asa calare peste noi fara sa le facem nimic ca totusi singuri sa-si inscrie ar fi prea mult... (vezi continuarea)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu